marți, 16 octombrie 2012
luni, 15 octombrie 2012
Saltul din stratosferă al lui Felix Baumgartner a stabilit şi un record de vizualizări pe YouTube
Austriacul Felix Baumgartner, care a depăşit viteza sunetului în
cădere liberă duminică, a stabilit şi un nou record de vizualizări ale
unui eveniment live pe YouTube.
Saltul lui Felix Baumgartner a fost transmis în direct pe un canal dedicat pe YouTube - Red Bull YouTube channel -, fiind urmărit de utilizatori din întreaga lume pe un număr record de peste 8 milioane de streamuri live, potrivit broadbandtvnews.com, care citează cifrele puse la dispoziţie de compania Google, care deţine site-ul YouTube.
Red Bull ar fi plătit o sumă estimată la 50 de milioane de euro pentru a fi sponsor al acestui eveniment şi pentru a deţine drepturile exclusive de difuzare live a saltului lui Felix Baumgartner.
Ce spune Felix Baumgartner ?
Saltul lui Felix Baumgartner a fost transmis în direct pe un canal dedicat pe YouTube - Red Bull YouTube channel -, fiind urmărit de utilizatori din întreaga lume pe un număr record de peste 8 milioane de streamuri live, potrivit broadbandtvnews.com, care citează cifrele puse la dispoziţie de compania Google, care deţine site-ul YouTube.
Red Bull ar fi plătit o sumă estimată la 50 de milioane de euro pentru a fi sponsor al acestui eveniment şi pentru a deţine drepturile exclusive de difuzare live a saltului lui Felix Baumgartner.
Ce spune Felix Baumgartner ?
"Permiteţi-mi să vă spun un lucru: atunci când te afli pe acoperişul lumii, devii mult mai umil. Nu te mai gândeşti la doborârea unor recorduri, nici la obţinerea unor date ştiinţifice - singurul lucru pe care ţi-l doreşti atunci este să te întorci acasă în viaţă"- sursa
redbullstratos.com.
"Câteodată trebuie să urci foarte sus pentru a-ţi da seama cât eşti de mic" ("Sometimes you have to go really high to see how small you are").
Îmi plac foarte mult provocările, iar încercarea de a deveni prima persoană care depăşeşte bariera sunetului este o provocare unică. Acesta este, probabil, ultimul lucru pe care îl mai am de făcut"Sursa mediafax.ro
vineri, 27 aprilie 2012
Cugir, amintiri din viitor
Gasland - OTRAVIREA VOITA A APEI . Adevărat sau poveşti ?
Vezi mai multe video din cultura
Distribuiţi-le vă rog că necazul e foarte mare. Borbely a demisionat, de ochii lumii, iar Ungureanu nu se joacă.
Nici un fel de foraj, dar nici urmă de foraj.
acesta este un indemn ca sa avem grija de Romania cat a
mai ramas, tara urmasilor nostri, tara pe care stramosii nostri au
aparat-o cu pretul vietii!
METODA FRACŢIONĂRII HIDRAULICE este o metoda CRIMINALA DELIBERAT REALIZATA.
Daca veti difuza acest documentar si o parte macar sa il vada, se va face ceva acum in al 12-lea ceas cand inca nu e prea tirziu.
Video: “GASLAND” – OTRĂVIREA VOITĂ A APEI
Un documentar despre METODA FRACŢIONĂRII HIDRAULICE
Motivând exploatarea gazului, vor de fapt să distrugă pânza freatică?
Atenţiune ! La YouTube numai există acest video.Mai puteţi viziona la ttp://www.trilulilu.ro/video-cultura/gasland-otravirea-voita-a-apei
Video la :
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=iLal7aUqZRM
(apăsaţi pe butonul CC pentru a activa subtitrarea în limba română)
America e distrusa. SUA este impanzita de sonde de gaz prin fractionare hidraulica.
Localitati parasite, sonde si instalatii peste tot, pe pamanturile oamenilor, in spatele curtilor, cimitirelor, oraselor.
Se imprastie gaze otravitoare peste tot. Oameni bolnavi cu probleme
neurologice de la chimicalele volatile folosite in procesul de
extragere.
Apa otravita si toxica. Panzele freatice contaminate, rauri contaminate, pamanturi otravite, aer ucigator cu miros de iad.
Oamenii au incercat sa filtreze totusi aceasta apa care nu e buna
nici de spalat. N-au reusit nici cu cele mai performante instalatii.
Chimicalele au topit membranele de la filtre.
Cate o sonda pe km patrat. toata America ce impanzita. New Yorkul risca sa ramana fara apa.
Garda de mediu din SUA a ramas fara fonduri in urma acestui documentar.
Strategia corporatiilor este sa se miste rapid, fulger. Iar daca
cineva vine cu obiectii sau cu acuze ca e poluare si apa este otravita,
corporatia cere sa fie actionata in instanta si sa se prezinte dovezi
din partea celor ce reclama. Adica un fel de vanare de vant. Si daca
unltimul om va sta in fata lor trec peste el si sondeaza mai departe.
Procesul de extractie este laborios si cere o logistica formidabila.
Sute de camioane fac un dute vino continuu. Se consuma resurse multe si
se obtine nu mai mult de o “butelie de gaz”.
Aparent este o goana dupa resurse. Dar de fapt este lucrarea satanei de a parjoli pamantul.
Oameni ff bolnavi, animale care-si pierd parul, orase si localitati
parasite, oameni tratati cu dispret si ironie…America anului 2010.
Astazi este si mai rau si este pe cale sa se intample si la noi in
Romania in 3 zone la inceput. Barlad-Vaslui, Dobrogea, Bihor, adica
zonele cu cele mai mari panze de ape freatice de adancime care vor fi
spurcate.
Ca daca stirile sunt adevarate, astia se vor apuca de treaba rapid si in timp ce noi borborosim pe aici, astia ne-au si otravit.
In Franta s-a interzis, In Anglia sunt in procese cu oamenii si se va interzice curand, in Germania inca se negociaza!!!!
Corporatiile au experienta si un PR fenomenal. E greu sa le stai impotriva daca si-au inceput treaba.
Asa ca sa traducem acest documentar si sa-l imprastiem rapid.
Polonezii l-au tradus deja căci şi ei sunt luaţi în vizor.
Zonele din România programate pentru exploatare prin fisurare hidraulică:
BARLAD (VASLUI)
Voivozi (Bihor)
Tria (Bihor)
Baile Felix (Bihor)
Tulca (Bihor)
Adea (Arad)
Curtici (Arad)
Periam (Timis)
Biled (Timis)
Paulis (Timis)
Parta (Timis)
Buzias (Timis)
Crai (Timis)
Macin (Tulcea)
Babadag (Tulcea)
Capidava (Constanta)
Eforie (Constanta)
Costinesti (Constanta)
Vama Veche (Constanta)
Adamclisi (Constanta)
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=iLal7aUqZRM
miercuri, 21 martie 2012
Emerich Jenei implineste 75 de ani
Reputatul antrenor Emeric Ienei împlineşte joi, 22 martie, 75 de ani. La mulţi ani, nea Imi!
Singurul tehnician român care a câştigat Cupa Campionilor Europeni cu o echipă românească va sărbători acasă, la Oradea, împreună soţia Ileana şi întreaga familie. „A venit şi fiica mea Cristina de la Bucureşti, fiul meu Călin e aici, plus nepoţii Darius şi Alisa. E o zi frumoasă pentru mine şi mă bucur că îi am aproape pe membrii familiei. Mă simt bine şi sunt sănătos”, spune Emeric Ienei. Tehnicianul poate privi înapoi cu multă mândrie pentru ce a realizat în fotbalul românesc.
Performanţa sa de suflet rămâne Cupa Campionilor Europeni câştigată la Sevilla cu Steaua, în dauna Barcelonei, într-o frumoasă seară de 7 mai 1986. La care se adaugă participări la turnee finale de Campionat Mondial şi Campionat European cu echipa naţională, cinci titluri şi trei cupe cu Steaua. Ce vremuri…!
Performanţa sa de suflet rămâne Cupa Campionilor Europeni câştigată la Sevilla cu Steaua, în dauna Barcelonei, într-o frumoasă seară de 7 mai 1986. La care se adaugă participări la turnee finale de Campionat Mondial şi Campionat European cu echipa naţională, cinci titluri şi trei cupe cu Steaua. Ce vremuri…!
marți, 6 martie 2012
Doar în România: Ministrul libanez de Interne a rămas fără haină în timpul vizitei în România - de două ori
Foto: INTACT Images/EPA
Primul incident a avut loc în timpul cinei oferite de preşedintele Traian Băsescu, în onoarea omologului său libanez.
Ministrul şi-a predat haina la garderobă imediat după ce a ajuns, dar în momentul în care a vrut să plece, aceasta nu a mai fost găsită.
Oficialii români i-au adus prompt o haină nouă însă Charbel a rămas din nou fără haină, la o altă cină. În ziua următoare, ministrului i-a fost oferită o altă haină
antena3
luni, 27 februarie 2012
Oscar 2012 - afla marii castigatori si picanteriile galei (Galerie foto)
Spuma actorilor si regizorilor s-a reunit, duminica seara, la Hollywood and Highland Center, fostul Kodak Theatre din Los Angeles, amfiteatrul fiind rebotezat dupa ce contractul dintre sponsorul falimentar Kodak si proprietarii salii s-a incheiat, cu ocazia decernarii Premiilor Oscar pe 2012.
Cea de-a 84-a editie l-a avut ca gazda pe actorul Billy Crystal, care s-a mai aflat in aceasta ipostaza inca de opt ori, el inlocuindu-l pe Eddie Murphy, care a renuntat la aceasta onoare in urma unor afrimatii nepotrivite ale producatorului Brett Ratner, cu care ar fi trebuit sa faca echipa. Producator a fost Brian Grazer.
Prestatia lui Billy Crystal, in varsta de 63 de ani, nu a fost insa una la inaltime, actorul reusind cu greu in unele randuri sa smulga un zambet, multe dintre comentariile sale fiind de-a dreptul deplasate, mai ales in ceea ce o priveste pe Octavia Spencer.
Asa cum era de asteptat, filmul mut alb-negru The Artist, care stransese deja 69 de premii - intre care sapte BAFTA, trei Globuri de Aur, un Goya si o serie de trofee decernate de asociatiile de profesionisti din domeniu - a triumfat, fiind votat ca cel mai bun film.
Actorul Jean Dujardin a obtinut titlul de cel mai bun actor in rol principal, conform BBC. Regizorul Michel Hazanavicius a castigat si el premiul la categoria cel mai bun regizor, tinand sa multumeasca in primul rand cainelui Uggie. Lui insa i-a multumit personal presedintele francez, Nicolas Sarkozy, care l-a felicitat pe Twitter pentru ca "a facut Franta mandra".
In ceea ce-l priveste pe catelul Uggie, in varsta de 10 ani, abia ajuns vedeta, acesta se va pensiona dupa ceremonie, el suferind de o boala neurologica misterioasa, care l-a facut pe stapanul sau sa cheltuiasca mii de dolari pana acum. El a castigat, la jumatatea lunii, Zgarda de Aur, un premiu pentru cele mai talentate patrupede.
S-au decernat Oscarurile pentru canii-actori - vezi cine a luat Zgarda de Aur
The Artist a triumfat si la categoria cea mai buna coloana sonora, gratie lui Ludovic Bource, dar si la categoria cele mai bune costume.
Mut si alb-negru, insa victorios
The Artist este primul film alb-negru care reuseste sa obtina trofeul suprem - chiar daca a primit acelasi numar de Oscaruri ca si Hugo - dupa Lista lui Schindler, din 1993, si The Apartament, 1960. In plus, este si primul film mut care reuseste aceasta performanta dupa Wings, in 1929. Fara indoiala aceasta ceremonie a Oscarurilor a fost seara The Artist.
Oscar 2012: Detalii inedite despre premii
Asa cum era de asteptat, actritei Merryl Streep (nominalizata a 17-a oara) i s-a inmanat premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal, pentru Iron Lady, film care a invins si la categoria cel mai bun machiaj. Modesta, actrita a declarat: "Inteleg cu adevarat ca nu voi mai fi niciodata aici", referindu-se la faptul ca nu crede ca se va mai afla vreodata intr-o postura similara.
Meryl Streep publica o carte cu discursurile nefolosite pentru Oscar
Octaviei Spencer (The Help) i s-a acordat premiul pentru cea mai buna actrita in rol secundar. Coplesita de emotii, actrita a ras si a plans pe scena, ignorand remarca cel putin nepotrivita a lui Billy Crystal, care a declarat ca, dupa ce a vazut The Help, a simtit nevoia sa imbratiseze prima femeie de culoare pe care ar fi vazut-o, ceea ce, din Beverly Hills, insemna 45 de minute.
Cristopher Plummer, in varsta de 82 de ani, a devenit cel mai varstnic proaspat premiat cu Oscar, pentru rolul facut in Beginners, ca si actor secundar.
Hugo, al doilea film dupa numarul de nominalizari, a reusit sa obtina mai multe premii, respectiv pentru Cele mai bune efecte vizuale, Cel mai bun montaj de sunet si cel mai bun mixaj de sunet, dar si Cea mai buna imagine si cea mai buna scenografie.
La categoria cel mai bun scenariu originial, invingator a fost Midnight in Paris (Woody Allen), iar la categoria cel mai bun scenariu adaptat a invins The Descendants, cu George Clooney, actor care nu a reusit sa obtina un Oscar, asa cum se specula. Insa prezenta sa la Oscaruri nu a trecut neremarcata, mai ales ca acesta a venit la bratul iubitei sale, Stacy Keibler.
Saving Face a triumfat la categoria cel mai bun scurtmetraj documentar, iar The Shore la categoria cel mai bun scurtmetraj de fictiune.
Cel mai bun cantec a fost declarat Man or Muppet / The Muppets - (Bret McKenzie).
Rango a fost desemnat cel mai bun lungmetraj de animatie, iar Undefeated - cel mai bun lungmetraj documentar.
The Girl With The Dragon Tatoo a iesit victorios la categoria cel mai bun montaj.
Nader and Simin, a Separation (Iran) a fost votat ca fiind cel mai bun film strain.
Desi nu au plecat acasa cu niciun Oscar - chiar daca se specula ca Brad Pitt, care a jucat in Moneyball si Tree of Life, avea o sansa - cuplul Brangelina si un picior al actritei (fluierat pe mai multe voci) au facut senzatie pe covorul rosu.
Asa dupa cum promisese, Sasha Cohen, care in cel mai recent film al sau intruchipeaza un dictator, a venit la ceremonie costumat si deghizat astfel, chiar daca Academia de Film ii interzisese explicit. Flancat de doua tinere provocatoare, in chip de garzi de corp, acesta a golit continutul unei urne in care a anuntat ca se afla cenusa fostului lider nord-coreean Kim Jong-il.
La ceremonie a luat parte si printul Albert de Monaco, impreuna cu sotia sa, printesa Charlene. Aparitiile in public ale celor doi sunt numarate pe degete, asa ca era de asteptat ca presa sa stea cu ochii pe ei. Printesa Charlene, in varsta de 34 de ani, a venit invesmanatata intr-o rochie Giorgio Armani, cotata mai bine decat costumatiile alese de multe vedete, printre care Jennifer Lopez.
Cine a decis?
Potrivit Los Angeles Times, cei care voteaza castigatorii pentru categoriile cel mai bun film, cea mai buna actrita ori cel mai bun actor sunt cele 5.765 de persoane care fac parte din Academia Americana de Film sau sunt membrii corespondenti.
Regizori, actori, producatori, editori sau critici de film fac parte din Academie si decid castigatorii mult ravnitului premiu. Lista completa a membrilor Academiei nu a fost facuta publica insa niciodata si nici macar actorii nominalizati nu stiu cine sunt votantii.
Totusi, potrivit unui raport al jurnalistilor de la LA Times, 94% dintre membrii cu drept de vot sunt albi. Majoritatea este constituita din barbati, femeile fiind prezente in proportie de doar 23%.
Totodata, cei mai multi votanti - 64% - nu au castigat niciodata vreun Oscar sau nu au fost niciodata nominalizati la vreo categorie, 19% au fost nominalizati dar nu au castigat si doar 14% dintre membrii decidenti au plecat acasa cu o statueta de aur.
In plus, studiul releva si varsta persoanelor care decid cine pleaca acasa cu un Oscar: doar 14% au sub 50 de ani, ceilalti avand o varsta medie de 62 de ani.
Mamaliga, macaroane si sezlonguri la masa de dupa
Dupa ceremonia decernarii Oscarurilor, urmeaza o alta, a gustului si a rafinamentului culinar. Vedetele prezente iau parte la Balul Guvernatorilor (Governors Ball), urmand sa deguste preparate create special pentru aceasta ocazie, inspirate chiar de filmele nominalizate.
Astfel, pe langa faimoasele statuete Oscar din ciocolata, pudrate cu aur, care vor mai alina din ego-ul ranit al celor nominalizati, dar care nu au reusit sa plece acasa cu o statueta adevarata, pe langa somon afumat, placinta cu pui si trufe, taco cu homar si rosii, salata de sfecla rosie cu unt de fistic, homar cu sos de ghimbir si curry, cartofi copti pudrati cu aur, caviar, costite inabusite cu polenta (mamaliga italiana) si parmezan, cotlete de miel cu sos de menta, branzeturi cu sos balsamic, cei 1.500 de invitati vor fi serviti de cei 350 de angajati inclusiv cu produse inspirate de filmele nominalizate.
Astfel, se vor servi fursecuri inspirate de The Artist (film alb-negru), jumatate albe, jumatate negre, Hugo Parfait si chiar o bautura numita The Tea of Life, dupa Tree of Life, filmul in care joaca Brad Pitt, care presupune un amestec din gin, miere, ceai negru, cidru de mere, conform abc News.
Marele amfitrion al serii este Wolfgang Puck, cel care de 18 ani reuseste sa intre in gratiile celebritatilor, pregatind masa de dupa Oscaruri. Acesta a pus la dispozitia presei, joi, cateva mostre din bucatele ce vor trona pe mese duminica noapte, conform CNTV.
Pentru cei cu gusturi mai putin pretentioase, Puck pregateste chiar si niste macaroane. "Este meniul perfect pentru ca va fi ceva pentru fiecare". In total, 50 de feluri de mancare se afla pe mese. Insa invitatii vor sta pe sezlonguri, chiar daca sala in care se vor afla va fi intesata de pietre Swarovski. De distractie se va ocupa Tony Bennett, relateaza Reuters.
90% dintre ingredientele pentru mancare vor fi achizitionate de la producatori locali, mai putin homarul, care este adus din Maine, si trufele, din Franta. Circa 700 de kilograme de homar vor ajunge pe masa, alaturi de 1.000 de sticle de sampanie Moet & Chandon. Deja se stie cine va bea de bucurie si cine de tristete.
http://www.ziare.com/
Cea de-a 84-a editie l-a avut ca gazda pe actorul Billy Crystal, care s-a mai aflat in aceasta ipostaza inca de opt ori, el inlocuindu-l pe Eddie Murphy, care a renuntat la aceasta onoare in urma unor afrimatii nepotrivite ale producatorului Brett Ratner, cu care ar fi trebuit sa faca echipa. Producator a fost Brian Grazer.
Prestatia lui Billy Crystal, in varsta de 63 de ani, nu a fost insa una la inaltime, actorul reusind cu greu in unele randuri sa smulga un zambet, multe dintre comentariile sale fiind de-a dreptul deplasate, mai ales in ceea ce o priveste pe Octavia Spencer.
Asa cum era de asteptat, filmul mut alb-negru The Artist, care stransese deja 69 de premii - intre care sapte BAFTA, trei Globuri de Aur, un Goya si o serie de trofee decernate de asociatiile de profesionisti din domeniu - a triumfat, fiind votat ca cel mai bun film.
Actorul Jean Dujardin a obtinut titlul de cel mai bun actor in rol principal, conform BBC. Regizorul Michel Hazanavicius a castigat si el premiul la categoria cel mai bun regizor, tinand sa multumeasca in primul rand cainelui Uggie. Lui insa i-a multumit personal presedintele francez, Nicolas Sarkozy, care l-a felicitat pe Twitter pentru ca "a facut Franta mandra".
In ceea ce-l priveste pe catelul Uggie, in varsta de 10 ani, abia ajuns vedeta, acesta se va pensiona dupa ceremonie, el suferind de o boala neurologica misterioasa, care l-a facut pe stapanul sau sa cheltuiasca mii de dolari pana acum. El a castigat, la jumatatea lunii, Zgarda de Aur, un premiu pentru cele mai talentate patrupede.
S-au decernat Oscarurile pentru canii-actori - vezi cine a luat Zgarda de Aur
The Artist a triumfat si la categoria cea mai buna coloana sonora, gratie lui Ludovic Bource, dar si la categoria cele mai bune costume.
Mut si alb-negru, insa victorios
The Artist este primul film alb-negru care reuseste sa obtina trofeul suprem - chiar daca a primit acelasi numar de Oscaruri ca si Hugo - dupa Lista lui Schindler, din 1993, si The Apartament, 1960. In plus, este si primul film mut care reuseste aceasta performanta dupa Wings, in 1929. Fara indoiala aceasta ceremonie a Oscarurilor a fost seara The Artist.
Oscar 2012: Detalii inedite despre premii
Asa cum era de asteptat, actritei Merryl Streep (nominalizata a 17-a oara) i s-a inmanat premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal, pentru Iron Lady, film care a invins si la categoria cel mai bun machiaj. Modesta, actrita a declarat: "Inteleg cu adevarat ca nu voi mai fi niciodata aici", referindu-se la faptul ca nu crede ca se va mai afla vreodata intr-o postura similara.
Meryl Streep publica o carte cu discursurile nefolosite pentru Oscar
Octaviei Spencer (The Help) i s-a acordat premiul pentru cea mai buna actrita in rol secundar. Coplesita de emotii, actrita a ras si a plans pe scena, ignorand remarca cel putin nepotrivita a lui Billy Crystal, care a declarat ca, dupa ce a vazut The Help, a simtit nevoia sa imbratiseze prima femeie de culoare pe care ar fi vazut-o, ceea ce, din Beverly Hills, insemna 45 de minute.
Cristopher Plummer, in varsta de 82 de ani, a devenit cel mai varstnic proaspat premiat cu Oscar, pentru rolul facut in Beginners, ca si actor secundar.
Hugo, al doilea film dupa numarul de nominalizari, a reusit sa obtina mai multe premii, respectiv pentru Cele mai bune efecte vizuale, Cel mai bun montaj de sunet si cel mai bun mixaj de sunet, dar si Cea mai buna imagine si cea mai buna scenografie.
La categoria cel mai bun scenariu originial, invingator a fost Midnight in Paris (Woody Allen), iar la categoria cel mai bun scenariu adaptat a invins The Descendants, cu George Clooney, actor care nu a reusit sa obtina un Oscar, asa cum se specula. Insa prezenta sa la Oscaruri nu a trecut neremarcata, mai ales ca acesta a venit la bratul iubitei sale, Stacy Keibler.
Saving Face a triumfat la categoria cel mai bun scurtmetraj documentar, iar The Shore la categoria cel mai bun scurtmetraj de fictiune.
Cel mai bun cantec a fost declarat Man or Muppet / The Muppets - (Bret McKenzie).
Rango a fost desemnat cel mai bun lungmetraj de animatie, iar Undefeated - cel mai bun lungmetraj documentar.
The Girl With The Dragon Tatoo a iesit victorios la categoria cel mai bun montaj.
Nader and Simin, a Separation (Iran) a fost votat ca fiind cel mai bun film strain.
Desi nu au plecat acasa cu niciun Oscar - chiar daca se specula ca Brad Pitt, care a jucat in Moneyball si Tree of Life, avea o sansa - cuplul Brangelina si un picior al actritei (fluierat pe mai multe voci) au facut senzatie pe covorul rosu.
Asa dupa cum promisese, Sasha Cohen, care in cel mai recent film al sau intruchipeaza un dictator, a venit la ceremonie costumat si deghizat astfel, chiar daca Academia de Film ii interzisese explicit. Flancat de doua tinere provocatoare, in chip de garzi de corp, acesta a golit continutul unei urne in care a anuntat ca se afla cenusa fostului lider nord-coreean Kim Jong-il.
La ceremonie a luat parte si printul Albert de Monaco, impreuna cu sotia sa, printesa Charlene. Aparitiile in public ale celor doi sunt numarate pe degete, asa ca era de asteptat ca presa sa stea cu ochii pe ei. Printesa Charlene, in varsta de 34 de ani, a venit invesmanatata intr-o rochie Giorgio Armani, cotata mai bine decat costumatiile alese de multe vedete, printre care Jennifer Lopez.
Cine a decis?
Potrivit Los Angeles Times, cei care voteaza castigatorii pentru categoriile cel mai bun film, cea mai buna actrita ori cel mai bun actor sunt cele 5.765 de persoane care fac parte din Academia Americana de Film sau sunt membrii corespondenti.
Regizori, actori, producatori, editori sau critici de film fac parte din Academie si decid castigatorii mult ravnitului premiu. Lista completa a membrilor Academiei nu a fost facuta publica insa niciodata si nici macar actorii nominalizati nu stiu cine sunt votantii.
Totusi, potrivit unui raport al jurnalistilor de la LA Times, 94% dintre membrii cu drept de vot sunt albi. Majoritatea este constituita din barbati, femeile fiind prezente in proportie de doar 23%.
Totodata, cei mai multi votanti - 64% - nu au castigat niciodata vreun Oscar sau nu au fost niciodata nominalizati la vreo categorie, 19% au fost nominalizati dar nu au castigat si doar 14% dintre membrii decidenti au plecat acasa cu o statueta de aur.
In plus, studiul releva si varsta persoanelor care decid cine pleaca acasa cu un Oscar: doar 14% au sub 50 de ani, ceilalti avand o varsta medie de 62 de ani.
Mamaliga, macaroane si sezlonguri la masa de dupa
Dupa ceremonia decernarii Oscarurilor, urmeaza o alta, a gustului si a rafinamentului culinar. Vedetele prezente iau parte la Balul Guvernatorilor (Governors Ball), urmand sa deguste preparate create special pentru aceasta ocazie, inspirate chiar de filmele nominalizate.
Astfel, pe langa faimoasele statuete Oscar din ciocolata, pudrate cu aur, care vor mai alina din ego-ul ranit al celor nominalizati, dar care nu au reusit sa plece acasa cu o statueta adevarata, pe langa somon afumat, placinta cu pui si trufe, taco cu homar si rosii, salata de sfecla rosie cu unt de fistic, homar cu sos de ghimbir si curry, cartofi copti pudrati cu aur, caviar, costite inabusite cu polenta (mamaliga italiana) si parmezan, cotlete de miel cu sos de menta, branzeturi cu sos balsamic, cei 1.500 de invitati vor fi serviti de cei 350 de angajati inclusiv cu produse inspirate de filmele nominalizate.
Astfel, se vor servi fursecuri inspirate de The Artist (film alb-negru), jumatate albe, jumatate negre, Hugo Parfait si chiar o bautura numita The Tea of Life, dupa Tree of Life, filmul in care joaca Brad Pitt, care presupune un amestec din gin, miere, ceai negru, cidru de mere, conform abc News.
Marele amfitrion al serii este Wolfgang Puck, cel care de 18 ani reuseste sa intre in gratiile celebritatilor, pregatind masa de dupa Oscaruri. Acesta a pus la dispozitia presei, joi, cateva mostre din bucatele ce vor trona pe mese duminica noapte, conform CNTV.
Pentru cei cu gusturi mai putin pretentioase, Puck pregateste chiar si niste macaroane. "Este meniul perfect pentru ca va fi ceva pentru fiecare". In total, 50 de feluri de mancare se afla pe mese. Insa invitatii vor sta pe sezlonguri, chiar daca sala in care se vor afla va fi intesata de pietre Swarovski. De distractie se va ocupa Tony Bennett, relateaza Reuters.
90% dintre ingredientele pentru mancare vor fi achizitionate de la producatori locali, mai putin homarul, care este adus din Maine, si trufele, din Franta. Circa 700 de kilograme de homar vor ajunge pe masa, alaturi de 1.000 de sticle de sampanie Moet & Chandon. Deja se stie cine va bea de bucurie si cine de tristete.
http://www.ziare.com/
Citeste mai multe desprecastigatori Oscar 2012 The Artist premii Hugo Oscar 2012 cel mai bun actor cel mai bun film premii Oscar 2012
ARTICOLE PE ACEEASI TEMA
Filmul "Artistul", nominalizat la Oscar, un castig pentru Goldman Sachs?Oscar 2012 - cine are cele mai mari sanse la premiu (Video)Oscar 2012: Detalii inedite despre premiiOscar 2012: Cine decide castigatoriiMamaliga, pe lista delicateselor de la Oscar (Video)Sacha Baron Cohen risca sa nu fie primit la Oscar - afla motivul De ce nu are Coca-Cola aceeasi calitate peste tot
Produsele marilor marci alimentare au aceeasi compozitie si acelasi gust peste tot unde se comercializeaza? Nu. Si nici calitatea nu este acceasi, au constatat autorii unui studiu prezentat recent in Parlamentul European.
Foto: ArhivaCiocolata cu lapte Milka, Coca-Cola si cafelele Jacobs, Nescafe si Tchibo vandute in Austria, Bulgaria, Cehia, Germania, Polonia, Romania si Slovacia sunt aceleasi peste tot, din punct de vedere al gustului si al calitatii? Acest lucru a vrut sa-l afle Asociatia Slovaca a Consumatorilor, scrie Courrier International.
Dupa rezultatele studiului, ciocolata Milka este singura dintre aceste produse care isi pastreaza acelasi gust si aceeasi compozitie. La celelalte produse s-au constatat variatii semnificative, in functie de fiecare dintre tarile cuprinse in studiu.
Indulcitor mai ieftin pentru tarile sarace
In cazul bauturii Coca-Cola, rezultatele testelor au fost mai putin bune. Chiar daca siropul de baza este acelasi peste tot, in tarile mai sarace cum ar fi Bulgaria, Romania, Slovacia si Grecia se adauga un indulcitor mai ieftin.
Diferenta de gust dintre zaharul obisnuit si fructoza fabricata din amidonul de porumb, de doua ori mai ieftina, este aproape imperceptibila, spun autorii studiului. Problema reala este insa ca acest indulcitor face obiectul a numeroase controverse, acuzat fiind de provocarea obezitatii si cresterea riscului de diabet.
De asemenea, s-au remarcat variatii mari de calitate la condimentele Kotanyi (marca austriaca), in ceea ce priveste piperul si boiaua de ardei vandute in Bulgaria.
Comparativ cu plicurile de condimente distribuite in Germania, Austria si Polonia, cele distribuite in Bulgaria contineau mai putina capsaicina, substanta raspunzatoare de gustul iute al ardeiului, iar boabele de piper erau inferioare din punct de vedere calitativ.
Calitatea costa
"Variatiile de calitate ii afecteaza nu numai pe consumatorii bulgari", au constatat autorii studiului. Anumite multinationale comercializeaza produse de calitate variabila, in functie de tara in care sunt destinate vanzarii".
Calitatea costa. Pretul variaza puternic de la o tara la alta. Astfel, un kilogram de piper costa 23 de euro in Republica Ceha si 74,58 euro in Austria. Autorii nu au specificat daca aceste discrepante au fost intalnite comparand magazinele din marile orase, sau cele din mediul rural, cert este ca aceasta diferenta este impresionanta.
"Poate fi acceptabil sa se vanda sub aceeasi marca produse a caror compozitie difera in asa masura incat provoaca mari diferente de calitate?", a pus problema europarlamentara ceha Olga Sehnalova, ea fiind unul dintre autorii raportului.
Potrivit Comisiei Europene, variatiile de compozitie sunt admise atata timp cat nu dauneaza sanatatii publice.
Aceste diferente de calitate constatate in Europa ridica probleme si in alte parti. In SUA, legislatia referitoare la drepturile marcilor, permite sa se blocheze importul de produse fabricate in afara, daca ele au calitate diferita fata de produsele vandute in tara sub aceeasi marca.
Prea multa sare in alimente
Un alt aspect care diferentiaza produsele tine de cantitatea de sare pe care o contin alimentele destinate vanzarii. S-a constatat, prin studii anterioare, ca sarea adaugata la produsele alimentare de catre lanturile de fast-food internationale variaza in functie de tara.
Astfel, dupa un studiu efectuat in 2009 de catre un ONG (World Action on Salt and Health (WASH)), un cheeseburger dublu cu bacon in Canada contine o cantitate cu 66% mai mare de sare, decat acelasi cheeseburger in Marea Britanie.
Acelasi lucru si in cazul comercializarii de pizza. Daca mananci in Noua Zeelanda de la Pizza Hut o pizza hawaiana, consumi o cantitate dubla de sare, decat daca ai manca aceeasi pizza in Canada.
Concluzia care se desprinde este ca adaptarea marilor marci alimentare la puterea de cumparare locala si la satisfacerea anumite preferinte (cazul cantitatii de sare), poate schimba compozitia produselor in asa masura incat calitatea sa fie mult inferioara fata de "reteta originala".
http://www.ziare.comhttp://www.ziare.com
Foto: ArhivaDupa rezultatele studiului, ciocolata Milka este singura dintre aceste produse care isi pastreaza acelasi gust si aceeasi compozitie. La celelalte produse s-au constatat variatii semnificative, in functie de fiecare dintre tarile cuprinse in studiu.
Indulcitor mai ieftin pentru tarile sarace
In cazul bauturii Coca-Cola, rezultatele testelor au fost mai putin bune. Chiar daca siropul de baza este acelasi peste tot, in tarile mai sarace cum ar fi Bulgaria, Romania, Slovacia si Grecia se adauga un indulcitor mai ieftin.
Diferenta de gust dintre zaharul obisnuit si fructoza fabricata din amidonul de porumb, de doua ori mai ieftina, este aproape imperceptibila, spun autorii studiului. Problema reala este insa ca acest indulcitor face obiectul a numeroase controverse, acuzat fiind de provocarea obezitatii si cresterea riscului de diabet.
De asemenea, s-au remarcat variatii mari de calitate la condimentele Kotanyi (marca austriaca), in ceea ce priveste piperul si boiaua de ardei vandute in Bulgaria.
Comparativ cu plicurile de condimente distribuite in Germania, Austria si Polonia, cele distribuite in Bulgaria contineau mai putina capsaicina, substanta raspunzatoare de gustul iute al ardeiului, iar boabele de piper erau inferioare din punct de vedere calitativ.
Calitatea costa
"Variatiile de calitate ii afecteaza nu numai pe consumatorii bulgari", au constatat autorii studiului. Anumite multinationale comercializeaza produse de calitate variabila, in functie de tara in care sunt destinate vanzarii".
Calitatea costa. Pretul variaza puternic de la o tara la alta. Astfel, un kilogram de piper costa 23 de euro in Republica Ceha si 74,58 euro in Austria. Autorii nu au specificat daca aceste discrepante au fost intalnite comparand magazinele din marile orase, sau cele din mediul rural, cert este ca aceasta diferenta este impresionanta.
"Poate fi acceptabil sa se vanda sub aceeasi marca produse a caror compozitie difera in asa masura incat provoaca mari diferente de calitate?", a pus problema europarlamentara ceha Olga Sehnalova, ea fiind unul dintre autorii raportului.
Potrivit Comisiei Europene, variatiile de compozitie sunt admise atata timp cat nu dauneaza sanatatii publice.
Aceste diferente de calitate constatate in Europa ridica probleme si in alte parti. In SUA, legislatia referitoare la drepturile marcilor, permite sa se blocheze importul de produse fabricate in afara, daca ele au calitate diferita fata de produsele vandute in tara sub aceeasi marca.
Prea multa sare in alimente
Un alt aspect care diferentiaza produsele tine de cantitatea de sare pe care o contin alimentele destinate vanzarii. S-a constatat, prin studii anterioare, ca sarea adaugata la produsele alimentare de catre lanturile de fast-food internationale variaza in functie de tara.
Astfel, dupa un studiu efectuat in 2009 de catre un ONG (World Action on Salt and Health (WASH)), un cheeseburger dublu cu bacon in Canada contine o cantitate cu 66% mai mare de sare, decat acelasi cheeseburger in Marea Britanie.
Acelasi lucru si in cazul comercializarii de pizza. Daca mananci in Noua Zeelanda de la Pizza Hut o pizza hawaiana, consumi o cantitate dubla de sare, decat daca ai manca aceeasi pizza in Canada.
Concluzia care se desprinde este ca adaptarea marilor marci alimentare la puterea de cumparare locala si la satisfacerea anumite preferinte (cazul cantitatii de sare), poate schimba compozitia produselor in asa masura incat calitatea sa fie mult inferioara fata de "reteta originala".
http://www.ziare.comhttp://www.ziare.com
marți, 14 februarie 2012
Mircea Toader despre oamenii răpuşi de ger: Au băut şi au adormit acolo.Este adăvărat ?
Lideul deputaţilor PDL a făcut o declaraţie năucitoare cu privire la zecile de oameni care au murit în ultima perioadă în România, din cauza gerului. Acesta a insinuat că oamenii erau beţi.
Mircea Toader se sărbătorește
Mircea Toader se sărbătorește
Foto: RTV
"Din 80 de oameni sau 64, câţi au murit, unul singur a murit în maşină, restul au băut şi au adormit acolo", a declarat Toader la Realitatea TV.
Declaraţia a fost făcută în contextul criticilor pe care le-a primit guvernul cu privire la modul în care a acţionat pentru deszăpezirea drumurilor şi pentru salvarea oamenilor din judeţele sinistrate.
Prezent la România Tv, el a încercat să se disculpe spunând că declaraţia lui a fost cu totul alta şi că singurul lucru pe care l-a declarat a fost că printre cei morţi se aflau şi oameni care au ieşit de la cărciumi.
"Eu am spus ca înte cei 70 şi ceva de morţi au fost şi oameni pe care i-a găsit la marginea drumului, ieşind din cârcium", a spus Toader.
În România au murit 74 de oameni din cauza frigului, dintre care şase în ultimele 24 de ore, potrivit datelor furnizate de Ministerul Sănătăţii
Sursa RTV.net
A tăiat păduri ! Ce mai vreţi ?
Mircea Toader se sărbătorește
Mircea Toader se sărbătorește
Foto: RTV
"Din 80 de oameni sau 64, câţi au murit, unul singur a murit în maşină, restul au băut şi au adormit acolo", a declarat Toader la Realitatea TV.
Declaraţia a fost făcută în contextul criticilor pe care le-a primit guvernul cu privire la modul în care a acţionat pentru deszăpezirea drumurilor şi pentru salvarea oamenilor din judeţele sinistrate.
Prezent la România Tv, el a încercat să se disculpe spunând că declaraţia lui a fost cu totul alta şi că singurul lucru pe care l-a declarat a fost că printre cei morţi se aflau şi oameni care au ieşit de la cărciumi.
"Eu am spus ca înte cei 70 şi ceva de morţi au fost şi oameni pe care i-a găsit la marginea drumului, ieşind din cârcium", a spus Toader.
În România au murit 74 de oameni din cauza frigului, dintre care şase în ultimele 24 de ore, potrivit datelor furnizate de Ministerul Sănătăţii
Sursa RTV.net
A tăiat păduri ! Ce mai vreţi ?
Becali, războinicul zăpezii, huduit în Vrancea de oamenii care l-au ajutat la deszăpezire VIDEO
Gigi Becali, care s-a aflat luni în Vrancea la deszăpezit, a fost huiduit de muncitorii care l-au ajutat să cureţe străzile, pentru că, spun ei, nu ar fi fost plătiţi şi nici nu li s-a dat de mâncare.
"Nu ne-a dat bani. Nu ne-a dat nici apa, nici mâncare. De la ora 9.00, numai oameni bătrâni i-am destupat, i-am scos din case", se plângeau oamenii.
"Io sunt din Tecuci, cu ce mă duc acasă? N-am venit aici de capul nostru, ne-a luat din blocuri", mai spunea o persoană nemulţumită.
Întrebat luni ce i-au cerut oamenii, Becali a răspuns: "Vă daţi seama că aici sunt 4-5 mii de oameni. Or fi şi cinci care cer bani, or fi şi 7 care fură, dar marea majoritate a oamenilor sunt oameni cu demnitate, români adevăraţi. Au venit, m-au salutat, mi-au mulţumit. (...) Oricum mă simţeam iubit şi apreciat".
Unii dintre ei nu sunt însă de aceeaşi părere. "Nu ne-a dat nimic, de dimineaţă ne-a ţinut în ură şi bătaie de joc. 10 maşini de poliţie a chemat. N-a dat nici măcar un ceai, un covrig", au declarat persoanele care l-au ajutat pe Becali la deszăpezire
Gigi Becali, huduit în Vrancea de oamenii care l-au ajutat la deszăpezire
Foto: Romania TV
Foto: Romania TV
"Io sunt din Tecuci, cu ce mă duc acasă? N-am venit aici de capul nostru, ne-a luat din blocuri", mai spunea o persoană nemulţumită.
Întrebat luni ce i-au cerut oamenii, Becali a răspuns: "Vă daţi seama că aici sunt 4-5 mii de oameni. Or fi şi cinci care cer bani, or fi şi 7 care fură, dar marea majoritate a oamenilor sunt oameni cu demnitate, români adevăraţi. Au venit, m-au salutat, mi-au mulţumit. (...) Oricum mă simţeam iubit şi apreciat".
Unii dintre ei nu sunt însă de aceeaşi părere. "Nu ne-a dat nimic, de dimineaţă ne-a ţinut în ură şi bătaie de joc. 10 maşini de poliţie a chemat. N-a dat nici măcar un ceai, un covrig", au declarat persoanele care l-au ajutat pe Becali la deszăpezire
Ruşine Romăniei: Cine nu sare, cine nu sare ori este gabor, ori este pur și simplu mort (I) 13 February, 2012
REPORTAJ » SUPORTERI ŞI JANDARMI LUPTĂ UMĂR LA UMĂR ÎN TRANŞEELE ZĂPEZII
“Cine nu sare, cine nu sare / Ori este gabor/ Ori e prost de moare”. Așa se strigă pe stadioane. Dar drama a zeci de mii de oameni a transformat rivalitatea suporteri – jandarmi într-un armistițiu al durerii și al pîinii
de Cătălin Tolontan și Raed Krishan
(din Movila Oii și Cotu Ciorii – Buzău)
Față în față
Imagini și fapte dintr-o lume care s-a întors cu fundul în sus și încearcă să nu se ducă naibii
“Hai, măi băiatule, înfige ranga!”. Jandarmul și ultrasul sînt la 30 de centimetri unul de altul. Fețele lor își azvîrlă aburul pînă li se condensează privirea. Acum cîteva minute, doi jandarmi și doi suporteri au fost la un pas să se încaiere într-un cîmp de zăpadă.Exploratorii polari i-au spus “Nebunia albă”. Oamenii își pierd reperele.
“Dă tare cu ranga!”, șuieră jandarmul către tînărul care ține fierul cu ambele mîini. Îl provoacă. Tensiunea se ridică deasupra, suflată de vînt, miroase a zăpadă și a îndîrjire, pînă cînd, dintr-o dată, poarta cedează de la balamale!!!
Uriașa glorie
Amîndoi slobozesc un țipăt de copii, au reușit, pe toate alea sfinte, pe hainele lor ude, pe mîinile lor roșii și pe femeile lor calde care-i așteaptă acasă că au reușit! Un jandarm și un suporter au spart o poartă! Li se alătură alte mîini de jandarmi și de suporteri.
Poarta e ridicată peste capete, purtată ca un trofeu glorios, și aruncată trufaș într-o parte. O uriașă victorie inutilă împotriva furtunii care reîncepe. O casă poate fi deszăpezită, dar numai atunci cînd vor veni plugurile. O casă din cele peste 20.000 în care 60.000 de oameni tremură în România polară.
Jandarmi de dimineață
Polul Nord este la Focșani, iar cel Sud nițel mai jos de Buzău. “Aici, în Buzău, vîntul bate de două ori pe an. O dată 6 luni dinspre nord-est și a doua oară, tot 6 luni, dinspre sud”, spune Florin Micheten, șeful jandarmilor din Buzău. E bună, dar acum e groasă!
La 7 dimineața, harta de pe peretele biroului său e plină de buricele transpirate ale degetelor. O fi transpirația puturoasă de aseară sau cea proaspătă de dimineață? Nimeni nu mai știe. Oamenii lucrează două zile da, două nu, șefii bagă permanență, asta-i treaba.
Li s-a luat un an și li s-a dat o iarnă.
Cele două feluri de oameni
Ajungem în comuna Cilibia. Drumul a fost eliberat de drumari, cei peste 100 de jandarmi sînt întîmpinați în centru de o ceată de localnici rromi care se ițesc de după movilele de zăpadă după ajutoare. “Îl trosnesc”, zice unul. Nu mai e loc de corectitudine politică. De fapt, legătura e alta și nu are nici o treabă cu rasa, sexul sau îmbrăcămintea.
“Sînt foarte mulți cei care așteaptă și nu-și ajută nici măcar rudele. Nervii ne apucă atunci cînd vedem tineri care stau și bătrîni care fac și ei tot ce pot!”.
Așa îi împart bărbații și femeile în uniformă pe cei cărora le distribuie efort și ajutoare. În nesimțiți și oameni de bun-simț. Ambele categorii de localnici se unesc, însă, în suferință.
Nămeții sînt imprevizibili. Pătrunzi în cîte un sat unde, în centru, totul pare cumva cumsecade, o iarnă, acolo, și ea, numai că, doar două străzi mai încolo, ruta dispare, lăsînd loc unui sus-jos alb, fără criterii și fără speranță. Vîntul a atașat tumore de zăpadă pe trupurile comunelor dintre Buzău și Brăila.
Mai ales marginile de sat sînt poetice ca-n Esenin, dar practic s-au trezit aruncate într-o mașină de spălat dementă, care amestecă oameni, case și roza vînturilor.
Ușa de zăpadă
De sus ninge frumos. Jos, vezi un tetraedru cărămiziu. Arată ca piramidă, dar e acoperișului unei case. La ea se ajunge coborînd trepte sculptate cu năduf în zăpadă înghețată. Se intră printr-un fel de veceu. Stăpînul casei deschide ușa principală. În spatele ei, o ușă de zăpadă, cu modelul șocului imprimat pe ea! Pe pereți, stalactite de zăpadă. Locuința e rece și înșelătoare ca o sală a oglinzilor. Unde naiba e lumea și ce căutăm în această farsă?”
Zăpada a intrat în casă întîi prin spațiile de la priză și apoi ne-am trezit cu ea peste tot”
Localnic Cotu Ciorii
Țicniții de la capătul lumii
Există un personaj în Jules Verne, căpitanul Hatteras, un nebun care și-a făcut un fort din gheață acolo unde se termina lumea. Au apărut suporterii, nu mai e timp de patetisme literare! Deși, vorba lor, “hai, frate, că sîntem mai citiți ca voi, jurnaliștii”.
Sînt cam 60-70. N-am luat și punctul de vedere al Jandarmeriei. Estimări diferite, ca de obicei.Au sosit pe la prînz, cu mașini mici, de la un Explorer 4×4 la un Renault Clio. Sînt total duși, entuziaști și încăpățînați. Descarcă pîine, conserve și zacuscă iute, iute!, din portbagaje. Au lopeți, fesuri care cum apucă, unii sînt îmbrăcați în echipament profesionist Mammut, alții în blugi cu capse.
Și toți, indiferent de stelismul, rapidismul și dinamovismul lor, se reped să-i ajute pe oamenii din sat.
Fac echipe cu jandarmii, se mai tachinează, se uită suspicioși la aparatul foto al lui Raed, dar continuă să se arunce, ca niște dihănii subțiri și supreme, peste dominioanele de zăpadă. Le surpă, le netezesc, cad, nu se lasă și strigă la oameni ca să-i depisteze pe cei imobilizați și să-i scoată din case.
Companiile Milosteniei de Sud Est
Fanii găsesc, la un moment dat, un profesor bolnav. Împreună cu jandarmii îl scot afară. Cînd bărbatul ajunge în siguranță pe ATV, unul dintre ultrași șoptește: “Ex-tra-or-di-nar! Cînd îl scoteam noi au zis jandarmii să-i lăsăm pe ei să-l scoată mai bine”.
E competiție sălbatică. Competiție care îți lasă gura apă, între cele două multinaționale, unice în zonă și preocupate cînd să se ajute și cînd să se supravegheze cu coada ochiului una pe alta, dar, peste toate, să lase o urmă în mijlocul străzii. Urmă pe care viscolul o astupă aproape imediat. “Hai cu ranga, măi băiatule!”.
Între cei care transpiră și cei care transpiră altfel.
Povești incredibile cu morți reali, morți care-l păcălesc pe preot și unde se face cel mai bun ness din zonă.
Culoarea de pipi a vieții
Viața are culoare de pipi. Că doar n-o fi whisky acest galben palid care marchează distinct porțile din satele buzoiene! După cîteva ore de rătăcit pe fostele ulițe îți dai seama că urmele de urină semnalizează viața. Stropii aceștia, indecenți într-o altă împrejurare, indică, fără urmă de tăgadă, că locuința are oameni în ea. Oameni care beau apă, oameni care își îngrijesc animalele rămase nedegerate, oameni care primesc cu mîinile scorojite pîinile întinse de jandarmi și de suporteri.
Oameni ghemuiți, în 9 din 10 cazuri, într-o singură cămăruță, deasupra căreia se întinde foarte rar un fir de fum, dar în fața căreia se vede galbenul de pipi. Aici, viața are culoare de pipi. Parcă numai aici?!
Mortul și mai puțin morții
Poveștile jandarmilor sînt amețitoare. “Ieri am găsit un om mort de aproape o săptămînă. Nici nu am știut cum să-l scoatem afară. I-am făcut un tunel”. Tunelul lui Caron, ultima ceremonie. De fapt, ultima ceremonie a fost o pungă de orez “pe care am lăsat-o să facă oamenii pomană mortului”.Alteori, morții învie. “Am primit, de la 112, două constatări de decese la sud de Rîmnicu Sărat, în comuna Rubla”, zic ei.
“Unul dintre morți ne-a așteptat cu cafea. Falsificaseră pînă și scriptele popei din satul Rubla ca să fie siguri că venim. Cică se simțea rău, dar acum își revenise”
Amenințarea parfumului
Rubla e un sat norocos în felul său. “Al doilea mort era de fapt la București și problema era că nu reușeau să-l aducă acasă”, istorisesc jandarmii. Ieri puteau muri de inimă și de nervi, azi acea întîmplare e atît de departe, la 30 de kilometri, adică la naiba-n praznic în iarna dimprejur.
Alături de brigada de la Buzău au venit și jandarmii de la Ploiești. “Cei din fața Spitalului Colțea, din prima noapte de violențe”, povestește comandantul lor. Și demonstrațiile au rămas în urmă, doar furia persistă întreagă, furia cu care caută, superficial la prima vedere, probleme, oameni singuri și nevoia de ajutor.
Într-un fel, istoria morților care așteaptă cu sutele dezghețul ca să împută cu parfumul lor nerecunoștința țării e un mit. Jandarmii buzoieni patrulează de o lună și au avut cîteva pierderi de vieți omenești în case tăcute, dar asta nu le face temerea mai mică. La nivelul întregii țări sînt aproximativ 70 de decese de cînd a venit frigul, însă survenite în situații diverse.
Iluzia concordiei imposibile
Statistica nu e nici o consolare. Iată-i pe jandami ca niște ogari cu coada lopeții în sus, cîini credincioși care amușinează propria spaimă printre dunele de zăpadă. Cară rucsacuri kaki cu alimente, chibrite și lumînări, jandarmii din București și-au donat biscuiții și restul suplimentului de hrană, se deplasează febril și strigă, strigă pentru toate strigătele care le-au fost adresate.
“Pacea e o iluzie! Cînd vor reîncepe manifestațiile, iarăși oamenii se vor răsti la noi”, vorbește singură o cagulă împietrită în ger.
Deocamdată, șeful trupei de intervenție din Buzău, Gil, “Gil-și-atît”, își mînă oamenii prin cîmpul devenit deal, prin țara decăzută din drepturile sale.
Pleacă premierul, pleacă utilajele!
Unele rute se curăță mai repede decît celelalte. Sîmbătă, de pildă, utilajele au băgat mare dincolo de Săgeata, “se auzise că prim-ministrul vrea să vadă pînă unde am înaintat”.
După plecarea premierului, utilajele, trei la număr, au făcut cale întoarsă spre disperarea sictirită a jandarmilor și a militarilor. Și așa s-a amînat deszăpezirea de la Robeasca, aflată în prelungire drumului, abia a doua zi.
“Adevărul că dacă nu se sincronizează utilajele cu oamenii, sub un ordin ferm și deștept, totul merge mult mai greu”, explică unul dintre jandarmi.
“Auzi alta”. O nouă poveste a salvatorilor. “La Banița, unul a dat să iasă pe ușă. Zăpadă. A deschis cealaltă ușă, din spate. Gheață. S-a speriat omul, a luat un topor și a spart peretele casei pînă a ajuns la suprafață”. Asta e o poveste frumoasă.
Mai e povestea oamenilor din comuna CA Rosetti, satul Cotu Ciorii, care jucau ping pong în căminul cultural cînd jandarmii intrau cu ranițele goale, ca să se încălzească nițel, între două drumuri.
Priviți imaginea! Fotoreporterul a surprins vîrtejul jucătorului. Undeva în dreapta, nevăzută în cadru e o sobă. Spre ea se îndreaptă jandarmul cu raniță și căciulă cu urechi de blană.
La barul semicircular, alți jandarmi stau la coadă “pentru un ness super, asta facem noi aici”. Costă 2 lei paharul, barmanul e în zi bună, singur pe piață cum s-ar zice și cu audiență captivă. “Mitică, mai adu o găleată de apă!”.
Cel mai bun ness din Cotu Ciorii și cel mai aprig meci de tenis.
“Cine nu sare, cine nu sare / Ori este gabor/ Ori e prost de moare”. Așa se strigă pe stadioane. Dar drama a zeci de mii de oameni a transformat rivalitatea suporteri – jandarmi într-un armistițiu al durerii și al pîinii
de Cătălin Tolontan și Raed Krishan(din Movila Oii și Cotu Ciorii – Buzău)
Față în față
Imagini și fapte dintr-o lume care s-a întors cu fundul în sus și încearcă să nu se ducă naibii
“Hai, măi băiatule, înfige ranga!”. Jandarmul și ultrasul sînt la 30 de centimetri unul de altul. Fețele lor își azvîrlă aburul pînă li se condensează privirea. Acum cîteva minute, doi jandarmi și doi suporteri au fost la un pas să se încaiere într-un cîmp de zăpadă.Exploratorii polari i-au spus “Nebunia albă”. Oamenii își pierd reperele.
“Dă tare cu ranga!”, șuieră jandarmul către tînărul care ține fierul cu ambele mîini. Îl provoacă. Tensiunea se ridică deasupra, suflată de vînt, miroase a zăpadă și a îndîrjire, pînă cînd, dintr-o dată, poarta cedează de la balamale!!!
Uriașa glorie
Amîndoi slobozesc un țipăt de copii, au reușit, pe toate alea sfinte, pe hainele lor ude, pe mîinile lor roșii și pe femeile lor calde care-i așteaptă acasă că au reușit! Un jandarm și un suporter au spart o poartă! Li se alătură alte mîini de jandarmi și de suporteri.
Poarta e ridicată peste capete, purtată ca un trofeu glorios, și aruncată trufaș într-o parte. O uriașă victorie inutilă împotriva furtunii care reîncepe. O casă poate fi deszăpezită, dar numai atunci cînd vor veni plugurile. O casă din cele peste 20.000 în care 60.000 de oameni tremură în România polară.
Polul Nord este la Focșani, iar cel Sud nițel mai jos de Buzău. “Aici, în Buzău, vîntul bate de două ori pe an. O dată 6 luni dinspre nord-est și a doua oară, tot 6 luni, dinspre sud”, spune Florin Micheten, șeful jandarmilor din Buzău. E bună, dar acum e groasă!
La 7 dimineața, harta de pe peretele biroului său e plină de buricele transpirate ale degetelor. O fi transpirația puturoasă de aseară sau cea proaspătă de dimineață? Nimeni nu mai știe. Oamenii lucrează două zile da, două nu, șefii bagă permanență, asta-i treaba.
Un jandarm cîștigă 1.200 – 1.400 de lei, un șef ceva mai mult, dar și unul, și altul și-au pierdut cam 40% din salariu și “25% din echipament“.”Da, ne-au tăiat și din bocanci”, povestesc ei, amuzați și aglomerați în autospeciala care-i mînă în comunele izolate.
Și-au pus doi-trei pantaloni pe ei, glugi, măști și cagule. Uniformele arată bine, sînt curate, “chiar dacă anu’ trecut ne-au sărit”. De regulă, echipamentul se schimba anual, dar anul trecut uniformele noi au lipsit.Li s-a luat un an și li s-a dat o iarnă.
Cele două feluri de oameni
Ajungem în comuna Cilibia. Drumul a fost eliberat de drumari, cei peste 100 de jandarmi sînt întîmpinați în centru de o ceată de localnici rromi care se ițesc de după movilele de zăpadă după ajutoare. “Îl trosnesc”, zice unul. Nu mai e loc de corectitudine politică. De fapt, legătura e alta și nu are nici o treabă cu rasa, sexul sau îmbrăcămintea.
“Sînt foarte mulți cei care așteaptă și nu-și ajută nici măcar rudele. Nervii ne apucă atunci cînd vedem tineri care stau și bătrîni care fac și ei tot ce pot!”.
Așa îi împart bărbații și femeile în uniformă pe cei cărora le distribuie efort și ajutoare. În nesimțiți și oameni de bun-simț. Ambele categorii de localnici se unesc, însă, în suferință.
Nămeții sînt imprevizibili. Pătrunzi în cîte un sat unde, în centru, totul pare cumva cumsecade, o iarnă, acolo, și ea, numai că, doar două străzi mai încolo, ruta dispare, lăsînd loc unui sus-jos alb, fără criterii și fără speranță. Vîntul a atașat tumore de zăpadă pe trupurile comunelor dintre Buzău și Brăila.
Mai ales marginile de sat sînt poetice ca-n Esenin, dar practic s-au trezit aruncate într-o mașină de spălat dementă, care amestecă oameni, case și roza vînturilor.
De sus ninge frumos. Jos, vezi un tetraedru cărămiziu. Arată ca piramidă, dar e acoperișului unei case. La ea se ajunge coborînd trepte sculptate cu năduf în zăpadă înghețată. Se intră printr-un fel de veceu. Stăpînul casei deschide ușa principală. În spatele ei, o ușă de zăpadă, cu modelul șocului imprimat pe ea! Pe pereți, stalactite de zăpadă. Locuința e rece și înșelătoare ca o sală a oglinzilor. Unde naiba e lumea și ce căutăm în această farsă?”
Zăpada a intrat în casă întîi prin spațiile de la priză și apoi ne-am trezit cu ea peste tot”
Localnic Cotu Ciorii
Țicniții de la capătul lumii
Există un personaj în Jules Verne, căpitanul Hatteras, un nebun care și-a făcut un fort din gheață acolo unde se termina lumea. Au apărut suporterii, nu mai e timp de patetisme literare! Deși, vorba lor, “hai, frate, că sîntem mai citiți ca voi, jurnaliștii”.
Sînt cam 60-70. N-am luat și punctul de vedere al Jandarmeriei. Estimări diferite, ca de obicei.Au sosit pe la prînz, cu mașini mici, de la un Explorer 4×4 la un Renault Clio. Sînt total duși, entuziaști și încăpățînați. Descarcă pîine, conserve și zacuscă iute, iute!, din portbagaje. Au lopeți, fesuri care cum apucă, unii sînt îmbrăcați în echipament profesionist Mammut, alții în blugi cu capse.
Și toți, indiferent de stelismul, rapidismul și dinamovismul lor, se reped să-i ajute pe oamenii din sat.
Companiile Milosteniei de Sud Est
Fanii găsesc, la un moment dat, un profesor bolnav. Împreună cu jandarmii îl scot afară. Cînd bărbatul ajunge în siguranță pe ATV, unul dintre ultrași șoptește: “Ex-tra-or-di-nar! Cînd îl scoteam noi au zis jandarmii să-i lăsăm pe ei să-l scoată mai bine”.
E competiție sălbatică. Competiție care îți lasă gura apă, între cele două multinaționale, unice în zonă și preocupate cînd să se ajute și cînd să se supravegheze cu coada ochiului una pe alta, dar, peste toate, să lase o urmă în mijlocul străzii. Urmă pe care viscolul o astupă aproape imediat. “Hai cu ranga, măi băiatule!”.
Între cei care transpiră și cei care transpiră altfel.
Povești incredibile cu morți reali, morți care-l păcălesc pe preot și unde se face cel mai bun ness din zonă.
Culoarea de pipi a vieții
Viața are culoare de pipi. Că doar n-o fi whisky acest galben palid care marchează distinct porțile din satele buzoiene! După cîteva ore de rătăcit pe fostele ulițe îți dai seama că urmele de urină semnalizează viața. Stropii aceștia, indecenți într-o altă împrejurare, indică, fără urmă de tăgadă, că locuința are oameni în ea. Oameni care beau apă, oameni care își îngrijesc animalele rămase nedegerate, oameni care primesc cu mîinile scorojite pîinile întinse de jandarmi și de suporteri.
Oameni ghemuiți, în 9 din 10 cazuri, într-o singură cămăruță, deasupra căreia se întinde foarte rar un fir de fum, dar în fața căreia se vede galbenul de pipi. Aici, viața are culoare de pipi. Parcă numai aici?!
Mortul și mai puțin morții
Poveștile jandarmilor sînt amețitoare. “Ieri am găsit un om mort de aproape o săptămînă. Nici nu am știut cum să-l scoatem afară. I-am făcut un tunel”. Tunelul lui Caron, ultima ceremonie. De fapt, ultima ceremonie a fost o pungă de orez “pe care am lăsat-o să facă oamenii pomană mortului”.Alteori, morții învie. “Am primit, de la 112, două constatări de decese la sud de Rîmnicu Sărat, în comuna Rubla”, zic ei.
“Unul dintre morți ne-a așteptat cu cafea. Falsificaseră pînă și scriptele popei din satul Rubla ca să fie siguri că venim. Cică se simțea rău, dar acum își revenise”
Amenințarea parfumului
Rubla e un sat norocos în felul său. “Al doilea mort era de fapt la București și problema era că nu reușeau să-l aducă acasă”, istorisesc jandarmii. Ieri puteau muri de inimă și de nervi, azi acea întîmplare e atît de departe, la 30 de kilometri, adică la naiba-n praznic în iarna dimprejur.
Alături de brigada de la Buzău au venit și jandarmii de la Ploiești. “Cei din fața Spitalului Colțea, din prima noapte de violențe”, povestește comandantul lor. Și demonstrațiile au rămas în urmă, doar furia persistă întreagă, furia cu care caută, superficial la prima vedere, probleme, oameni singuri și nevoia de ajutor.
Într-un fel, istoria morților care așteaptă cu sutele dezghețul ca să împută cu parfumul lor nerecunoștința țării e un mit. Jandarmii buzoieni patrulează de o lună și au avut cîteva pierderi de vieți omenești în case tăcute, dar asta nu le face temerea mai mică. La nivelul întregii țări sînt aproximativ 70 de decese de cînd a venit frigul, însă survenite în situații diverse.
Iluzia concordiei imposibile
Statistica nu e nici o consolare. Iată-i pe jandami ca niște ogari cu coada lopeții în sus, cîini credincioși care amușinează propria spaimă printre dunele de zăpadă. Cară rucsacuri kaki cu alimente, chibrite și lumînări, jandarmii din București și-au donat biscuiții și restul suplimentului de hrană, se deplasează febril și strigă, strigă pentru toate strigătele care le-au fost adresate.
“Pacea e o iluzie! Cînd vor reîncepe manifestațiile, iarăși oamenii se vor răsti la noi”, vorbește singură o cagulă împietrită în ger.
Deocamdată, șeful trupei de intervenție din Buzău, Gil, “Gil-și-atît”, își mînă oamenii prin cîmpul devenit deal, prin țara decăzută din drepturile sale.
Pleacă premierul, pleacă utilajele!
Unele rute se curăță mai repede decît celelalte. Sîmbătă, de pildă, utilajele au băgat mare dincolo de Săgeata, “se auzise că prim-ministrul vrea să vadă pînă unde am înaintat”.
După plecarea premierului, utilajele, trei la număr, au făcut cale întoarsă spre disperarea sictirită a jandarmilor și a militarilor. Și așa s-a amînat deszăpezirea de la Robeasca, aflată în prelungire drumului, abia a doua zi.
“Adevărul că dacă nu se sincronizează utilajele cu oamenii, sub un ordin ferm și deștept, totul merge mult mai greu”, explică unul dintre jandarmi.
La Săgeata a fost, se pare, o excepție. O deszăpezire de protocol. În rest, dincolo de rivalitățile dintre arme și instituții, fiecare respectă truda celuilalt. Drumarii, electricienii, jandarmii, soldații, medicii, pompierii, toți sînt mai preocupați să pună pasul pe zăpada sigură decît să se bîrfească.
Ping pong, ping pong!“Auzi alta”. O nouă poveste a salvatorilor. “La Banița, unul a dat să iasă pe ușă. Zăpadă. A deschis cealaltă ușă, din spate. Gheață. S-a speriat omul, a luat un topor și a spart peretele casei pînă a ajuns la suprafață”. Asta e o poveste frumoasă.
Mai e povestea oamenilor din comuna CA Rosetti, satul Cotu Ciorii, care jucau ping pong în căminul cultural cînd jandarmii intrau cu ranițele goale, ca să se încălzească nițel, între două drumuri.
Priviți imaginea! Fotoreporterul a surprins vîrtejul jucătorului. Undeva în dreapta, nevăzută în cadru e o sobă. Spre ea se îndreaptă jandarmul cu raniță și căciulă cu urechi de blană.
La barul semicircular, alți jandarmi stau la coadă “pentru un ness super, asta facem noi aici”. Costă 2 lei paharul, barmanul e în zi bună, singur pe piață cum s-ar zice și cu audiență captivă. “Mitică, mai adu o găleată de apă!”.
Cel mai bun ness din Cotu Ciorii și cel mai aprig meci de tenis.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)